Ok, am citit un articol deosebit de bun și amuzant despre cum poți scrie despre UE fără să îți bați prea tare capul. Cum m-am distrat copios citindu-l, m-am gândit că nu strică să îl împărtășesc cu lumea. E drept că unele comentarii se referă mai mult la
modul de acțiune al presei britanice, dar cum multe din subiectele tratate de ea (mai ales prin tabloide) au tendința de a fi preluate de cea autohtonă, mă gândesc că nu suntem prea departe de subiect. În continuare, e varianta în română. La link-ul de mai
jos se găsește și varianta originală (în engleză):
http://www.kosmopolito.org/2011/11/18/short-guide-to-lazy-eu-journalism/
P.S. Materialul e scris la oha, trebuie înțeles ca atare 
Mini-ghid pentru jurnaliștii leneși care scriu pe teme europene
Set neoficial de reguli pentru jurnalistul leneș care scrie despre UE. 20 de sfaturi valoroase pentru o carieră de succes în domeniul jurnalismului european.
1. Nu ești sigur cum funcționează UE sau care sunt instituțiile implicate? –> Nu-ți bate capul, scrie doar “Bruxelles”.
2. Germania este considerată în general ca importantă în politica europeană și jurnaliștii știu cum să pună asta în context: Dacă Germania e activă într-un anumit domeniu, e suficient să scrii ceva despre “dominanța germană“ și, dacă lucrezi pentru un ziar
britanic, adaugă niște referiri subtile la război. Dacă Germania nu face nimic într-un anumit domeniu, e suficient să scrii că Germania a abandonat UE și că a adoptat în mod clar o strategie unilaterală, după care adaugi oareșce referiri la război dacă lucrezi
pentru media britanică.
3. Ai găsit o referire scurtă într-un document despre țara ta? –> E un plan machiavelic de a submina democrația.
4. Regulă generală: Nu e nevoie să faci distincție între diferitele instituții și organizații europene. Cui îi pasă că e vorba de Consiliul Europei, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene
sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului?! –> E suficient să scrii despre eurocrații și judecătorii europeni, străini și nealeși de nimeni care se amestecă în treburile țării tale mult-iubite.
5. Ești la Bruxelles și sunt mai multe evenimente care se întâmplă toate în același timp? –> Evident, acesta este un semn clar că UE nu se ocupă de problemele importante! (Problemă importantă = evenimentul la care te duci)
6. Nu ești sigur ce se întâmplă în UE? –> Nu-ți bate capul să suni pe cineva de la Bruxelles. Inventează ceva despre banane sau reciclează o povestioară pe care ai citit-o acum juma de an. Dacă ești ambițios, sună la biroul de presă al unuia din partidele
din țara ta sau folosește una din recentele critici făcute publice de aceste partide.
7. Ai dat peste vreo declarație sau opinie controversată exprimată de un europarlamentar sau parlamentar național? –> Începeți articolul cu “UE intenționează să …” sau “Țara X vrea să …”. Orice europarlamentar sau comisie trebuie să fie însoțit/ă, ca prefață,
de “important/ă”, “influent/ă” sau “esențial/ă” în cazul în care el/ea/comisia declară ceva ce e controversat.
8. Se exagerează atunci când se spune că faptele sunt importante. Nu-ți pierde vremea verificând documentele originale de politică UE. Nu e nevoie să înțelegi diferențele dintre cărțile albe sau verzi, rapoarte sau regulamente și directive. E mai ușor să
scrii despre “ideile nebune ce le trec prin cap birocrațiior UE“. Dacă ai o idee pentru un material bun despre UE, nu lăsa faptele să îl strice. În plus, nimeni n-o să verifice dacă subiectul e adevărat. Toată lumea știe că UE e plictisitoare și malefică.
Și mai mult, singurul său scop este producă și mai multe reglementări nenecesare (cunoscute de obicei sub numele de “birocrație“).
9. Folosește “birocrații UE” sau “birocrații de la Bruxelles” cât de des poți. Alte adjective folositoare în acest context includ “nealeși de nimeni”, “care nu răspund nimănui”, “corupți”, “cu salarii mari”, “cu pensii mari”, “leneși”. Această listă nu e
exhaustivă și poate fi adaptată nevoilor tale jurnalistice. Poți adăuga și “oficial UE” sau “reprezentant UE” în special dacă urmezi regula 4.
10. Nu menționa faptul că miniștrii tăi ar putea să aibă un drept de veto asupra politicilor comunitare –> Scrie doar despre modul în care UE distruge suveranitatea națională.
11. Ți se pare că UE e un pic prea complicată și că tot ce se întâmplă ia prea mult timp? –> E suficient să te concentrezi pe jocurile cu sumă zero mai ales în perioada summit-urilor. O țară pierde, alta câștigă. Așa-i viața. Așa merge în UE. Pur și simplu.
12. Un titlu bun este esențial. Deci mergi întotdeauna pe glume (sau jocuri de cuvinte) sau fă o referire amuzantă la “eurocrați“ sau “imperiu“. Lupta este întotdeauna între eurofili și eurosceptici. Nu uita niciodată asta.
13. Simbolurile sunt mai importante decât substanța. Articolele despre ce au mâncat unii sau alții la micul dejun sau la cină, povești despre steaguri sau imnuri sunt cele mai bune exemple. Adaugă la poveștile personale despre liderii UE prejudecățile naționale.
Vei fi surprins: e o rețetă care are întotdeauna succes.
14. Fondurile UE sunt întotdeauna subiecte bune. E vorba de corupție, risipă și proiecte amuzante. Nu menționa însă că e nevoie de cofinanțare. De asemenea, nu încerca să găsești exemple pozitive, ele doar vor strica articolul. Oricum, banii de la UE sunt
prin definiție o chestie rea. Deci, nu încerca să explici de ce există aceste fonduri de la bun început.
15. Bugetul UE și negocierile în ce-l privește le oferă jurnaliștilor leneși o serie de opțiuni interesante. Poți scrie că bilanțurile pentru bugetul UE nu au fost aprobate de ani buni – fără să menționezi care sunt regulile de auditare. Sau poți scrie despre
cât de mulți bani țara ta plătește pentru a fi în UE – fără să menționezi cât primește înapoi. Nu face greșeala de a face legătura cu vreo calculație oficială apropos de costuri și beneficii. Deoarece, dacă există, trebuie să fie greșită, dacă nu, e sigur
vorba de o conspirație. Mai bine utilizează declarațiile dintr-un alt ziar sau din partea unui think-tank dubios. Nu pune întrebări. Nu îți pune problema ce ar putea face UE cu banii, ci pornește de la premiza că “Bruxelles-ul risipește toți banii pe care
îi primește”. Negocierile pe buget sunt un joc cu sumă zero, deci se aplică regula 11. Nu există o chestie care se numește “interes european”.
16. Piața internă înseamnă concurență care poate însemna că firmele străine vor câștiga licitații în țara ta. Dacă se întâmplă acest lucru concentrează-te doar pe elementul nenațional al acelei firme. Spune că e vorba de corupție. Scrie despre câte locuri
de muncă se vor pierde. Nu e nevoie să fie menționat faptul că se vor crea noi locuri de muncă. Dacă ești un ziarist leneș ambițios, scrie despre cum regulile de concurență din UE sunt făcute penrtru a distruge economia locală.
17. Nu îți bate capul cu învățarea unei limbi străine. Acest lucru nu e folositor în jurnalismul despre UE. Poți oricând să te bazezi pe agențiile de presă internaționale.
18. Abonează-te la toate think-tank-urile sau “asociațiile de afaceri“ care sunt privite cu ochi deosebit de buni de colegii tăi. Din când în când, “scrie“ (adică fă copy/paste) scurte articole. Nu include link-uri la surse.
19. Cei care susțin că e important contextul exagerează. Titlurile de primă pagină sunt mai importante. Utilizează cele mai bune citate – nu trebuie să le mai și pui în context. Dacă ai un citat meseriaș de săptămâna trecută, nu contează, el mai poate fi
folosit. Nu e nicio nevoie să verifici dacă situația s-a schimbat.
20. Greșeala începătorului este de a porni o discuție cu partea adversă sau cu cei care îți critică munca. Deci, nu o face.